Despre bine si rau

Îmi amintesc azi melodia lui Louis Armstrong „What a wonderful world”. Un text idilic, plin de sinestezii care îţi îmbată sufletul cu alcoolul binelui ce a mai rămas în noi, dar care stă adesea la fermentat. Videoclipul este însă genial: acestor cuvinte le sunt asociate doar imagini socante, preluate din războaiele ce împânzesc toată lumea. Întradevăr, trăim într-o lume minunată, dar plină de ură!
Trăim una dintre contradicţiile fundamentale ale lumii de azi: fiecare om aleargă în căutarea fericrii, deci a binelui, însă lumea e plină de răutăţi. De multe ori cei consideraţi oameni buni vor să impună binele prin rău, alţii consideraţi răi de multe ori ajung să facă bine. NU cred că există un om absolut bun şi altul absolut rău. Binele şi răul sunt sunt doar nişte complemente circumstanţiale uzate aleatoriu pentru a explicita fraza vieţii. Deci circumstanţele pot provoca orice fiinţă să aleagă intre aceste două complemente. Uneori este ales binele, alteori răul! Într-o viaţă, cu siguranţă, fiecare om a ales si pe unul şi pe celălalt. Cu toţii suntem nişte agramaţi care nu ştim să folosim coerent aceste complemente şi facem confuzii grave, inversiuni iremediabile, metafore letale, epitete violente, comparaţii absurde, hiperbole subdezvoltate etc.
În aceste condiţii, a judeca un semen nu este doar un păcat, ci o analiză gramaticală defectuoasă. Judecătorii altora devin astfel nişte agramaţi cultivaţi, care se cred în stare să analizeze alte fraze dar nu sunt în stare să se exprime coerent.

Cugetare

Suntem în martie, simbolul primăverii, al reînvierii naturii si o revigorare a rasei umane. Chiar dacă zăpezile se dezgheaţă în această perioadă, nu acelaşi lucru îl pot spune despre minţile anumitor oameni cu care am intrat în dialog. Cred că habotnicia poate fi definită cel mai bine prin ingheţarea perpetuă a mintii.