Despre trecut viitor si prezent

Am ajuns la concluzia că stressul cel mai mare apare din cauză că noi oamenii, când avem o problemă ne gândim prea mult la repercusiunile ei pentru viitor. Dar, la urma urmei, ajunge zile greutatea ei. Trecutul şi viitorul nu există, doar prezentul contează. Aşadar ar trebui să ne preocupăm mai mult de lucrurile imediate decât de cele ce vor să vie. Fiind atenţi la viitor ne putem rata propriul prezent!!

O vorba desteapta

"Actioneaza ca si cum totul ar depinde de tine si roaga-te ca si cum totul depinde de Dumnezeu si nimic de tine!"

Eu si marea

Experienţa mării este tot timpul ceva special. Câteodată ea te exaltă şi parcă se bucură împreună cu tine. Alte ori e calmă şi tristă ca şi sufletul omului ce priveşte, plângănd parcă împreună cu el. Câteodată parcă intonează discret o melodie parcă de nai care nu se isprăveşte nicicând. Uneori pot să aud această melodie, alteori egoismul din mine mă face surd şi nu pot auzi nimic. Dar oricum ar fi clipele când sunt la mare mă leagă de persoanele dragi care nu sunt aproape

Cugetari

Revin la fenomenologia iubirii cu o cugetare asupra distanţei şi asupra rolului pe care aceasta îl joacă într-o relaţie. Merg pe mâna lui Kant şi consider spatiul şi timpul ca două categorii a-priorice din care noi nu putem ieşi. Ne învârtim în ele ca înntr-un labirint şi nu cred că va exista vreo Ariadna cu firul ei magic, care să ne poată scoată din ele. În mod normal, consider iubirea ca fiind un fenomen transcedental în sensul că aceasta iese de sub stăpânirea acestor doi despoţi. Şi totuşi chiar dacă iubirea transcende aceste categorii, ea este influenţată de ele. Când unul dintre parteneri este departe, iubirea reuşeşte să domnine spaţiul şi timpul dandu-le un sens mai profund. Problema e că dacă iubirea se înalţă deasupra lor, spiritul uman, fiind încă încarnat, nu se poate înălţa. Astfel, iubirea se ridică deasupra lor, dar omul rămâne în ele, creându-se astfel o tensiune interioară ce uneori poate avea valenţe zdrobitoare iar această tensiune poate fi tradusă prin neputinţă, o neputinţă a omului de a se ridica deasupra reaităţii spaţio-temporale în care este prins ca într-un cleşte. Dacă persoanele implicate într-o relaţie de iubire la distanţă pot menţine această tensiune sub control atunci relaţia poate avea succes. Dacă nu, aceasta este sortită eşecului.

Despre perfectiunile divine

Un lucru interesant: se pare că în Coran apar 99 de nume date Divinităţii. Este interesant de ce 99! 99 este un multiplu de 3 şi fiind foarte aproape de 100 dă senzaţia de ceva neterminat. Prin urmare, putem zice că acest număr de 99 de nume, adică perfecţiuni, dă senzaţia că şirul ar putea continua la nesfârşit. Dacă ar fi fost in loc de 99, 100, totul ar fi părut un şir închis de perfecţiuni, şi deci, închis altor perfecţiuni. Or, cred că ne dăm seama cu toţii că perfecţiunile lui Dumnezeu sunt nenumărate.