Sunday, October 22, 2006

Franturi


Iubirea este itnradevar ca o floare: este foarte delicata, se poate rupe usor. Pe de alta parte ea trebuie mereu udata caci altfel se usca si piere. Si cred ca apa cea mai bune pentru floare iubirii este lacrimile noastre, lacrimi izvorate din adancul sufletului nostru, de acolo unde inca nu a ajuns rautatea. Aceste lacrimi sunt pline de tot felul de sentimente care fac aceasta floare sa creasca din ce in ce mai frumoasa.

Si, daca nu ar fi asa de fragila, aceasta floare nu ar fi la fel de frumoasa. Este cu atat mai frumoasa cu cat noi trebuie sa ne dam silinta ca ea sa creasca. Daca ar creste de la sine si-ar pierde din frumusetea si din stralucirea ei inefabile.

1 comment:

Anonymous said...

oare stim noi de cita apa are nevoie o floare, pentru a creste in toata splendoarea ei? imi e teama ca de cele mai multe ori o udam prea mult....si moare inecata sau nu va ajunge nici o data la intreaga ei splendoare....sau uitam sa o udam si moare....in general udam mereu o singura floare, uitind ca linga ea sunt si alte flori, care din cauza egoismului nostru mor incet uscinduse deoarece pentru ele nu mai avem nici un strop de apa.
iubirea de Dumnezeu...iubirea de neam...iubirea apropelui....iubirea fata de cei ce ne-au dat viata...iubire fata de cei care ne-au format....iubirea......iubirea...iubirea