După doi ani de aşteptări, iată că mi-a fost dat să întâlnesc primul profesor care a recunoscut limitele tomismului si a faptului ca nu putem explica realitatea în complexiatatea ei pornind de la Sfântul Toma. Filosofia lui este una destul de statică şi rigidă, or lumea nu este o simplă „fiinţă”, adică un obiect de analizat, de descompus în substanţă şi accidenţi. Realitatea este ceva mult mai complex, dinamic chiar, devenirea nefiind ceva nefiresc sau negativ cum spun tomiştii. De aceea, în limbajul filosofic şi teologic, ar fi mai indicat să construim o metafizică a iubirii şi să punem deoparte metafizica aristotelico-tomistă. Aceasta nu înseamnă să afirmăm că nu e bună, ci pur şi simplu că ea nu este suficientă in zilele noastre. De altfel, faptul că vocea Bisericii este din ce în ce mai puţin auzită în lumea laică, se datorează şi faptului că Biserica vorbeşte un cu totul alt limbaj, pe care oamenii nu îl înţeleg.
Wednesday, November 15, 2006
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Nu putem sa explicam in nici un fel realitatea in toata complexitatea ei, si frumusetea tomismului este ca stie lucrul acesta. Si fiindca stie ne si lasa sa ne odihnim cu adevarurile castigate. Nu inteleg in ce fel e "rau vazuta" devenirea. Insusi tomismul e devenire si fara devenire nu ar fi nimic.
Cautand o metafizica a iubirii am gasit-o in relatia interpersonala a Actului cu celelalte persoane, cu devenirea. Si nu am putut gasi o asemenea relatie pana nu am inteles alteritatea Actului, si permisivitatea Lui in privinta autocunoasterii mele prin analogie cu El.
Nu va mai temeti! Batrana scolastica e vesnic tanara. Poate sa iubeasca in mod adevarat si sa ne si impropietareasca cu darurile sale. O alta metafizica ar trebui sa ajunga tot aici, dar cautarea ei n-ar mai putea fi indeletnicire pentru folozoful cinstit, care se indreapta spre cercetarea noilor adevaruri si nu spre cercetarea unor noi cai.
Post a Comment