Am început să nu îmi mai doresc să fiu primul. Mă mulţumesc şi cu un loc pe podiumul vieţii mele sau pe podiumul vieţii altor oameni. Ar fi prea mult ca o persoană ca mine să creadă că ar putea fi pe locul 1. Podiumul este superb: nu eşti nici câştigător, nici învins. De pe podium practic poţi juca teatru. Dacă vrei poţi poza în câştigător, sau în pierzător, amândouă ipostaze fiind la fel de aproape de realitate.
Am observat că în viaţa mea nu am fost deloc pe locul 1! (cu o excepţie). De la căldura podiumului poţi privi în jos cu condescendenţă, dar vei fi mereu un învins. Practic se creează iluzia unui meci câştigat, ce tinde să înlocuiască realitatea unui meci pierdut. Desigur această beţie a podiumului nu durează veşnic şi din când în când mai deschizi ochii si vezi realitatea ta de învins, ia atunci te apucă depresia, pentru că iluzia ce ţi-o oferă podiumul nu corespunde cu realitatea!
Şi totuşi nu îndrăznesc şi nici nu vreau să fiu primul! Dar atunci când sunt alungat şi de pe podium....îmi doresc să nu fi intrat în competiţie!
Monday, September 03, 2007
De la podium în jos!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
....un comentariu subiectiv...
fiecare din cei patru copii care formează echipa familiei Pătraşcu, indiferent pe ce loc sa-r clasa, pentru mine sunt câştigătorii locului întâi dacă au jucat corect, respectând regulile jocului şi pe adversari. Ma bucură concluzia ta.... după atâţia ani ai înţeles în sfărşit ca e important să participi nu să fii învingător.
Maria Patrascu...
... mergand pe drumul vietii vei intalnii multe podiumuri, in unele vei juca, pe altele ignora. Din unele jocuri vei iesi invingator, in altele nu. Cauta-l pe al tau acolo merita sa lupti ....
Post a Comment