Dorinţă de mai sus

Dorinţă de mai sus


Demult am vrut să urc mai sus,
Pe culmi înalte, însorite,
Pe muntele ce Dumnezeu l-a pus,
Tocmai ca să-l urc, tot înainte.

Şi-am urcat odată culmea,
Care demult am vrut să-o urc
Şi mi-a părut că a mea e lumea
Cu tot cu văi şi ape care curg.

Dar totuşi trist am fost atunci,
Căci sus eu nu puteam rămâne,
Din cauza nopţii foarte reci
Şi-a fiarelor care erau stăpâne.

Şi-atunci am coborât iar jos,
Am coborât din nou în lume,
Dar totul îmi părea mai primejdios
Decât acolo sus pe munte.

Dar o sperantă mi-a rămas
Într-o lume aproape moartă:
Că voi urca un munte mai înalt
Şi simt că muntele m-aşteaptă!



Această poezie am scris-o in 2001 după ce am hoinărit prin munţii Retezat.