Noaptea sufeltului

Iubirea din lumea aceasta s-a dus,
O dată cu soarele ea a apus,
Însă soarele din nou a răsărit,
Dar şi el de iubire părăsit.

Oamenii azi nu mai ştiu să iubească,
Sprijin altora să dăruiască,
Cu toţii devin din ce în ce mai reci,
Vorbind adesea doar cuvinte seci.

Flacăra din inimile lor s-a stins,
Pe sufletele lor parcă a nins,
Sentimentele în ei au îngheţat
Şi peste dânşii noaptea s-a lăsat.

Noaptea i-a cuprins încet, încet pe toţi
Şi este cea mai neagră dintre nopţi,
Iar dacă iubirea nu va reveni,
De-a pururea n-o să mai fie zi.

Oamenilor! Încercaţi să vă treziţi
Şi învăţaţi din nou să vă iubiţi!
Căci precum stelele-aduc tainic noaptea,
Lipsa de iubire-aduce moartea!

30 octombrie 2003