Cred că trăim cu toţii într-o lume de dezrădăcinaţi!! Nu ştiu exact de când a început acest proces, dar astăzi cred că este chiar dramatic. Trăind la Roma 9 luni pe an îmi dau seama ca a avea rădăcini este o condiţie sine qua non a unei formari intelectuale, dar mai ales spirituale. Trebuie să ne modelăm continuu propriul caracter, dar pe ce bază? Avem nevoie de rădăcini, de o bază de la care să pornim. Eu cred ca o condiţie esenţială a zborului este să ai picioarele bine înfipte în pământ. Altfel ar putea apărea probleme la aterizare şi cine ştie unde ajungem.
Văd lângă mine un om care suferă şi suferă tocmai din această cauza, a rădăcinilor pierdute. Mirajul perfid al occidentului i-a retezat rădăcinile iar acum persoana nu îşi mai găseşte locul. Niciunde nu se simte acasă. Siguranţa lipseşte şi totul se destramă încet dar sigur. Încerc să ajut cum pot, dar mi-e teamă ca rădăcinile, o dată pierdute, nu prea mai pot fi recuperate. Sper să greşesc!
Friday, July 22, 2005
Despre rădăcini si dezrădăcinaţi
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
3 comments:
mdea, radacina e importanta dar nu mai mult decat tulpina si corola... (de minuni a lumii)
un adult de multe ori poate fi asemanat cu un stalp de telegraf(si astia sunt inca din lemn)...daca ai intreba un stalp...da tu, provii dintr/o samanta??? NIMIC, stalpul tace pentru ca nu are radacini...sunt insa si stalpi din care au aparut frunze, cateodaa...eu i/am vazut...stalpi cu frunze si flori...nu stiu...un miracol, ca si viata...
Post a Comment