De fiecare data cand ploua

De ficare dată când plouă sper că ploaia va pătrunde adânc în sufletul meu, astfel încât să îl spele de toate amintirile neplăcute, de orice pată de răutate, de invidie, de mândire şi de tot ce este condamnabil în mine. Când ploaia îmi bate încet la geam, aştept cu urechile ciulite să aud paşii mei prin ploaie, paşi care se indreaptă spre mine şi sper să mă conducă la deplina mea regăsire.

De fiecare dată când plouă, îmi doresc să fiu un strop de apă din cel mai înalt nor şi să cad inconştient chiar pe fruntea viitoarei mele iubiri, pe care nici măcar nu o pot întrezări încă, şi, prelingându-mă pe obrazul ei, spălndu-i orice urmă de sare de pe faţa ei blândă, să mă transform într-o lacrimă vărsată de ea în aşteptarea Zburătorlui din mine, pe care nici ea nu îl întrezăreşte încă.

De fiecare dată când plouă, încerc să mă ridic deasupra norilor plângăreţi spre a vedea soarele răzând sau luna jucându-se cu stelele ce sclipesc ca nişte veritabile diamante pe bolta cerească. La fel, de fiecare dată când văd soarele râzând şi luna jucându-se, încerc să cobor spre a vedea şi norii plângăcioşi, din solidaritate pentru cei care plâng şi când soarele râde, iar luna se joacă.

De fiecare dată când plouă mă gândesc că picurii îndrăzneţi sunt lacrimile îngerilor ce plâng, împreună cu Dumnezeu, pentru căderea şi decăderea continuă a rasei umane.

De fiecare dată când plouă....., de fiecare dată când plouă....., de fiecare dată când plouă!