Nebunul cu ochii inchisi

Coboară pe trepte şi iese din scară,
La dreapta pe-o stradă porneşte,
Să-si cumpere hrană să-şi bage în gură,
Şi din când în când se opreşte.

Şi-atunci într-o clipă el spune ceva,
Ceva ce nu se prea-nţelege,
Nu mult şi-şi pleacă capul şi-o ia
Mai departe prin aerul rece.

Când îl vede, lumea începe sa râdă
De omul ce singur vorbeşte,
Dar el se întoarce, la ei nu se uită
Şi tăcând umil, mai departe păşeşte.

Copiii de-l văd aruncă cu pietre
Şi-adesea îl iau în bătaie de joc,
Iar el îi roagă frumos să îl ierte,
Căci el, sărmanul, n-are vină deloc.

Atunci el, smerit, capul şi-l pleacă,
Ochii-şi închide şi-i lasă închişi
Şi lasă vorba pe lângă el să-i treacă,
Acesta-i nebunul cu ochii închişi!


noiembrie 1999