Puţină politică

Acum două zile, miniştrii de externe ai ţărilor din cadrul Uniunii Europene au supus la vot recunoaşterea independenţei provinciei Kossovo, până nu demult parte integrantă a Iugoslaviei, iar, mai apoi, a Serbiei. În cele din urmă votul a fost în favoarea independenţei şi, în mod evident, această decizie a avut ecouri diferite pe mapamond. Preşedintele Bush, aflat în Tanzania, nu a ezitat să salute această hotărâre a Uniunii Europene. În mod evident, două zile după acest vot, Parlamentul Serbiei a declarat nul votul Uniunii Europene, retrăgându-şi apoi ambasadorul Serbiei din Statele Unite. Să vedem cine a votat pentru şi cine împotriva independenţei Kossovo. Ei bine, în favoarea independenţei au votat Italia, Germania, Anglia şi Franţa (am menţionat doar ţările cele mai importante), în timp ce împotriva independeţei au votat, printre alte ţări, Spania şi ROMÂNIA. Oare de ce aceste două ţări au votat împotrivă? Motivul este cât se poate de logic: atât în Spania cât şi la noi există revendicări asemănătoare cu cele ale albanezilor din Kossovo. În Spania avem mişcările separatiste basce, în timp ce la noi suntem toţi familiarizaţi cu cererile anumitor partide sau organizaţii care, cred ele, îi reprezintă pe maghiari. Evident votul în favoarea independenţei ridică un semnal de alarmă, atât pentru Spania cât şi pentru ţara noastră, iar astfel devine clar că, pentru a evita o decizie asemănătoare referitoare la provincile locuite de maghiari, această problemă trebuie să fie luată foarte în serios de conducătorii noştri.

Dar dincolo de această decizie cu toate implicaţiile ei, mă gândesc şi la un aspect mai uman. Am un prieten bun din Serbia, cu care mă văd aproape zilnic la Roma şi el încerca să îmi explice cât de îndreptăţită este Serbia să nu accepte independenţă Kossovo. Punea în explicaţile sale atâta pasiune, atâta convingere, atâta durere încât nu puteam să nu consimt şi să fiu de acord cu el.
Pe de altă parte am cunoscut anumite persoane din ce locuiau în Kossovo. Cu aceeaşi pasiune am îmi explicau cât de îndreptăţiţi sunt ei să îşi dorească independenţa şi din nou, nu puteam să nu fiu de acord că au şi ei dreptate.

La o primă vedere probabil veţi vedea în atitudinea mea o lipsă de vertebralitate sau un viciu de logică, însă vă asigur că nu este nici una nici cealaltă. Atât sârbii cât şi kossovarii iubesc acea regiune şi nutresc un patriotism rar întâlnit. Din nou, atât sârbii cât şi kossovarii doresc binele acelei regiuni chiar dacă Kossvo, ca nou stat, nu va fi în stare să-şi făurească binele în următorii 10 ani, şi chiar dacă modul sârbilor de a se raporta la acea regiune nu a fost mereu corect. Prin urmare, amândouă părţi au dreptate întrucât doresc "binele". Atunci unde e problema? Foarte simplu, problema rezidă în mijloacele cu care aceste două părţi urmăresc acest "bine". Chiar dacă de la Macchiavelli încoace "scopul scuză mijloacele" miile de conflicte arată că nu este deloc aşa, dar omenirea se încăpăţâneze să nu înveţe nimic din asta. Un scop bun nu poate fi atins prin mijloace rele, distrugătoare, căci atunci însuşi binele din acel scop se viciază. Astfel se ajunge la conflict. Problema Kossovo vs Serbia a fost tranşată! Problema româno-maghiară rămâne încă actuală şi depinde doar de mijloacele pe care fiecare parte le alege cum va sfârşi această problemă. Eu sper că vom avea cu toţii înţelepciunea să adoptăm mijloacele dialogului, a respectului, a iubirii de aproape si astfel să evităm momentul în care celelalte state decid pentru noi