Thursday, March 27, 2008

Fragment

Se lăsase deja un frig năprasnic, de se auzeau şi stâncile trosnind, în timp ce vântul şuiera prin zări, ducând mirosul zăpezii în depărtări albăstrite de negura speranţei şi încinse de fierbinţeala soarelui.

1 comment:

Sirron said...

Aceasta imagine...daca vei avea vreodata de gand sa fac o pictura ai putea sa incepi lasandu-te ghidat de radurile pe care tocmai le-ai scris...
..."negura sperantei"...e ciudat dar pentru mine speranta e intotdeauna o licarire...realitatea e negura! Norris