Schimbarea la fata a Romei

Simpla prezenţă a unei persoane deosebite poate provoca schimbarea la faţă a unui întreg oraş! Ruinele somptuase din Roma dau mărturie despre un trecut învelit într-o aură de glorie dar ascund praful, gunoiul şi haosul Romei moderne unde totul se vinde pe tarabe....chiar şi iluzia mântuirii. Un oraş întreg devenit muzeu fără suflet; biserici mari....dar credinţă puţină, oameni mulţi....dar puţină umanitate.

Toate aceste aspecte negative ce ale Cetăţii Eterne care mă frământă de aproape patru ani încoace iată că au fost eclipsate pentru câteva zile prin simpla prezenţă a unei persoane deosebite, care, chiar dacă pentru prima oară la Roma, a ştiut să-mi arate o faţă a Romei pe care eu nu o cunoşteam. Ea a adus zâmbetul uitat pe buzele oraşului şi fiecare loc pe care l-am văzut acum îmi părea altfel. Chiar şi Colosseumul văzut dintr-un anumit punct al oraşului îmi dădea impresia că se află în mijlocul unei păduri de un uşor iz tropical şi nicidecum în inima unui oraş haotic. Parcă desprins dintr-o pictură impresionistă, se înălţa majestatic în zarea albastră umbrită de nori, aştepându-ne doar pe noi doi să îi descoperim misterele.

Ca un vis s-a evaporat totul o dată cu plecarea acelei persoane! Zâmbetul oraşului a dispărut din nou, haosul a repus stăpânire pe fiecare cotlon al oraşului şi gunoiul este ridicat de vânt şi purtat pe străzile Romei sub privirea nepăsătoare a turiştilor care tocmaii ies din Basilica San Pietro mulţumiţi că au văzut un muzeu frumos.

P.S. Acum ştiu de ce îmi place Timişoara: pentru că în acel oraş acea prezenţă a persoanei deosebite este perpetuă şi astfel oraşul îmi zâmbeşte mereu!