Interminabila poveste

Credeam cu naivitate că iubirea şi bunul simţ vor trece curând peste momentul frumos consumat la Timisoara, care l-a a vut ca protagonist pe mitropolitul Corneanu. Dar m-am înşelat, cum mă înşel de multe ori când plec de la premiza că oamenii sunt mai buni decât sunt de fapt. Am vrut, să nu mai scriu nimic despre această temă, dar iată că mă simt dator, din nou, să o fac.

Cred că foarte multă lume a auzit pe internet inregistrarea interventiei mitropolitului Corneanu in cadrul dezbaterii AZEC. Pe de o parte aveam nişte "teologi" plini de sine, îndoctrinaţi la şcoli ştim noi de care, iar pe de altă parte, o voce smerită, sinceră şi calmă. Unul dintre acei veritabili inchizitori, făcea mereu aluzie la Sfinţii Părinţi, precum Paisie Velicicovsky care asemuiau împărtăşirea cu catolicii unui act diavolesc. Mă întreb, de unde atâta îngustime? Cred că, în conformitate cu reglementările părinţilor menţionaţi, acel distins domn, mare teolog desigur, ar fi fost deja demult caterisit.
Să vedem lucrurile din punct de vedere ortodox. BOR recunoaşte oficial validitatea Sfintelor Taine catolice!!! În momentul când BOR recunoaşte aceasta, părerea contrară a oricărui episcop rus este nulă, pur şi simplu nu contează, pentru că BOR este o biserică autocefală. Prin urmare, atâta timp cât aceasta este linia oficială a BOR, toţi ortodocşii care susţin contrariul se autoexclud din BOR. În aceeaşi cheie de interpretare, mitropolitul Bartolomeu este cel care se autoexclude din clerul BOR şi nicidecum mitropolitul Corneanu.

Pe aceşti mari teologi ortodocşi care lovesc neîncetat într-un mitropolit (acest lucru fiind însăşi condamnabil, i-aş întreba dacă i-au citit pe Bulgakov, Uspensky, Florenski şi pe toti ceilalţi teologi ortodocşi din diaspora? Dar mai ales, plecând de la premiza ca i-au citit, i-aş întreba cu ce au rămas din acele lecturi?