Doar noaptea

Doar noaptea se-aude tăcerea vorbind
Prin glasul lunii şi-al stelelor şoapte,
Pe aripi de îngeri în taină vestind
Că şi lumina răsare din noapte!

În noapte, cerul prăvale un fulger,
Ce hulpav se-nfruptă din negrul nocturn
Şi-aprinde în inimi uitate de cer,
Focuri sufocate în albul diurn.

Un foc, o iubire, un vis ireal,
Sortit a fi stins de-a zilei lumină,
Dar care se luptă să fie real,
Nu himeră, ci iubire divină.

Acest fulger ce luminează zarea
Învăluit în misterul tăcerii,
Dă glas unui foc ce transcende visarea
Şi arde tăcut pe altarul iubirii!

(26 decembrie 2007 pt Cristina, în amintirea noptilor cu fulgere)