O bună prietenă mi-a zis astăzi: "“stii, mi-am dat seama, ca de multe ori un lucru cu adevarat frumos, nu trebuie sa fie perfect in sensul in care il intelegem noi de obicei”. O frază ce pentru o clipă mi-a frânt şirul gândurilor mele şi care m-a făcut să îmi dau seama că are perfectă dreptate! De regulă noi înţelegem perfecţiunea într-un mod total subiectiv, totul fiind perfect atunci când merge după planul nostru, când totul este cum credem noi că ar trebui să fie. Iată că noi oamenii ne-am creat azi o perfecţiune după chipul şi asemănarea noastră, ridicându-ne practic la rangul de zei.
Gândind astfel, am ajuns să vedem pretutindeni doar “imperfecţiuni” şi să fim nefericiţi din cauză că nimic nu e perfect. Am uitat să sorbim din frumuseţea imperfecţiunilor ce ne înconjoară şi să ne bucurăm de lucrurile pe care noi le vedem mici, dar care sunt cu adevărat importante; am uitat să râdem atunci când ne prinde ploaia şi nu avem umbrelă; am uitat să glumim atunci când stăm 30 de minute după un autobuz; am uitat….am uitat….am uitat. Prea multe lucruri pe care am uitat să le facem şi astfel am pierdut sensibilitatea pentru frumos!
Tuesday, April 10, 2007
Ganduri
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
Ai dreptate, dragul meu Dan! Din pacate, ai dreptate...acesta este unul dintre lucrurile care ma framanta si pe mine: oare cati oameni mai stiu sa se bucure de lucrurile simple, dar cu adevarat frumoase si pline de farmec? Sau cati au stiut vreodata? Sunt oameni care traiesc toata viata in intuneric, frica si indoiala. Nu pentru ca asa s-au nascut, ci pentru ca asa au fost invatati de familie, societate...Suntem nascuti sa fim fericiti, sa radiem lumina, sa iubim, sa cream lucruri minunate...Nascuti sa ne urmam visele cele mai frumoase, iara nu cosmaruri distructive. Avem atata energie in noi, dar cata se pierde degeaba? Enorm de multa. Voi reveni, nu vreau sa ma abat de la subiect.
Claudia.
Post a Comment